Coxartroza

Coxartroza – este artroză articulațiilor șoldului. Esența bolii artritice este deteriorarea degenerativă a cartilajului. Cartilajul acoperă suprafețele articulare ale oaselor care alcătuiesc articulația și acționează ca un amortizor pentru stresul asupra articulației. Cu artroza, cartilajul își pierde proprietățile elastice, devine uscat și fragil. Încărcăturile, obișnuite pentru o persoană sănătoasă, la un pacient cu artroză pot duce la distrugerea parțială a cartilajului, urmată de inflamație reactivă în articulație sau în țesuturile din jurul articulației, care este cauza durerii.

Coxartroza se dezvoltă treptat, în stadiile incipiente există o ușoară durere în zona inghinală și a coapsei, precum și durere dureroasă la mers. Pe măsură ce boala progresează, există o limitare crescândă a mobilității articulației șoldului. Exacerbările sunt posibile după încărcare severe sau mișcări nereușite. De asemenea, printre simptome se numără mobilitatea slabă și rigiditatea articulației șoldului: pacientul are dificultăți în a-și deplasa piciorul în lateral sau îl poate trage de stomac. Apoi articulația afectată scârțâie la mers și scurtează piciorul afectat, ceea ce duce în cele din urmă la șchiopătare.

În funcție de gravitatea simptomelor, există 3 etape ale dezvoltării bolii:

Coxartroza de gradul I. Durerea apare periodic după eforturi grele și, de regulă, numai în articulația șoldului. După odihnă, durerea dispare. Mobilitatea articulațiilor nu este limitată. Creșteri osoase mici sunt observate folosind raze X. Există o limitare bruscă a tuturor mișcărilor în articulație, pacientul este forțat să se miște cu un baston.
Coxartroza de gradul II. Durerea devine mai severă, iradiată către zona genunchiului și inghinei. Pot apărea chiar în repaus. Cu efort fizic prelungit (mers sau alergare), începe șchiopătarea. Razele X prezintă o creștere vizibilă a oaselor.
Coxartroza de gradul III. Durerea este constantă și te poate deranja chiar și în somn.
Există o limitare bruscă a tuturor mișcărilor în articulație, pacientul este forțat să se miște cu un baston.

Cauzele coxartrozei

În funcție de etiologie, coxartroza poate fi primară sau secundară. Atrofia primară a cartilajului articulației șoldului se dezvoltă din motive necunoscute, adică vorbim despre o patologie idiopatică independentă. Coxartroza secundară este o complicație a bolilor altor organe. Această patologie progresivă poate fi asociată cu metabolismul, tulburări congenitale, traume și alte afecțiuni.

Motive posibile:

Încălcarea formării articulației șoldului în perioada prenatală. În acest caz, apar anumite modificări ale țesuturilor care măresc încărcătura pe țesutul cartilajului al articulației. Displazia congenitală a articulației șoldului este o patologie obișnuită.
Distrugerea (necroza) capului femural de origine neinfecțioasă. Această afecțiune este caracteristică bolii Perthes, prime simptome ale cărei apar în copilărie sau adolescență. Schimbarea formei capului femural afectează mobilitatea articulației.
Inflamația țesuturilor articulației șoldului. Cea mai frecventă cauză a inflamației este infecția. De asemenea, unii pacienți au o tulburare autoimună în care sistemul de apărare al corpului atacă țesutul sănătos.
Leziuni și intervenții chirurgicale care afectează forma suprafeței osoase și starea cartilajului. Fracturile și luxațiile frecvente pot declanșa dezvoltarea osteoartrozei.
Osteoartrita idiopatică a articulației șoldului este adesea însoțită de afectarea articulației genunchiului și a coloanei vertebrale. Boala se poate manifesta ca un prejudiciu articular unilateral sau bilateral.

Factori de risc

Ortopedii iau în considerare nu numai cauzele imediate ale osteoartritei, ci și anumite forme de predispoziție la această boală. Acestea pot fi caracteristici ale stilului de viață al pacientului, boli primare ale aparatului locomotor și factori ereditari.

Factori de risc posibili:

Vârstă și sex. Cel mai adesea, boala este diagnosticată la femeile de peste 40 de ani.
Greutate excesivă. O creștere semnificativă a greutății corporale pune mare presiune pe articulație. În plus, țesutul adipos produce proteine care provoacă inflamații la nivelul articulațiilor.
Activități profesionale care contribuie la deteriorarea articulațiilor. Poate fi sport sau haltere obișnuită. Chiar și trauma pe termen lung poate provoca modificări degenerative la nivelul articulației.
Factori ereditari. Anumite mutații genetice determină dezvoltarea anormală a articulației. Genele mutante sunt transmise copiilor de la părinți, astfel încât medicii iau în considerare particularitățile istoriei familiei.
Tulburări hormonale. Sistemul endocrin controlează dezvoltarea sistemului musculo-scheletic. Bolile glandei pituitare, ale glandei tiroide și ale altor organe pot crește riscul de artroză.
Sedentarism și dietă nesănătoasă. Tulburările metabolice duc la o cantitate redusă de țesuturi articulare cu oxigen și substanțe nutritive, din cauza cărora își pierd proprietățile.
Întreruperea alimentării cu sânge a țesuturilor din zona articulațiilor.

Luarea în considerare a factorilor de risc este importantă pentru luarea măsurilor preventive!

Diagnostic

Pentru diagnostic, pacientul are nevoie de un specialist în traumatologie sau ortopedie. În timpul consultației, medicul va întreba pacientul despre reclamații și va studia informațiile din anamneză pentru a identifica factorii de risc pentru boală. Apoi se efectuează o examinare generală pentru a detecta modificările din zona pelviană și a membrului inferior. Ortopedul evaluează gama de mișcare, poziția osoasă și munca musculară. Pentru clarificarea diagnosticului, se efectuează studii instrumentale și de laborator.

Metode de diagnostic suplimentare:

Analiza generală a sângelui. Cu coxartroza, nu sunt detectate modificări semnificative. Un număr crescut de leucocite și VSH indică un proces inflamator în organism care a provocat modificări ale articulației.
Testul de sânge biochimic este utilizat pentru diagnostic diferențial. În bolile inflamatorii ale articulațiilor (artrită), nivelul markerilor de inflamație crește semnificativ; în artroză, acești indicatori nu se modifică.
Radiografia articulațiilor este principala metodă pentru diagnosticarea coxartrozei. În majoritatea cazurilor, metoda vă permite să identificați nu numai gradul de deteriorare, ci și cauza acesteia. Imaginile arată în mod clar deformări ale oaselor, modificări ale formei articulației, compactarea țesutului osos, puteți măsura lățimea spațiului articulației. Dezavantajul acestei metode este incapacitatea de a vedea și evalua starea țesuturilor moi articulare.
Imagistică prin rezonanță magnetică. Metoda se bazează pe utilizarea undelor magnetice care reflectă informații detaliate pe imaginea rezultată. Metoda este foarte precisă, vă permite să vedeți modificările timpurii ale articulației, care sunt invizibile pe imaginile cu raze X.
Procedura cu ultrasunete. O metodă informativă care vă permite, de asemenea, să evaluați starea țesuturilor moi ale articulației și cantitatea de lichid articular.

În majoritatea cazurilor, aceste proceduri sunt suficiente pentru a pune un diagnostic. Dacă este necesar, ortopedul va desemna pacientul să consulte cu reumatolog, traumatolog sau alt medic. Diagnostic precis este important pentru alegerea celei mai eficiente terapii.

Tratament

Ortopedii selectează tratamentul pe baza cauzei identificate a bolii, gradului de distrugere a cartilajului, vârstei pacientului și a altor factori. Scopul principal este prevenirea degenerării articulare în continuare.

Tratamente conservatoare:

Prescrierea medicamentelor pentru ameliorarea durerii. Acestea pot fi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (cum ar fi celecoxib) sau paracetamol. Este foarte important să monitorizați funcția ficatului și rinichilor cu utilizarea regulată a acestor medicamente. Utilizarea locală a analgezicelor sub formă de unguente și geluri poate reduce probabilitatea de efecte secundare.

2) Este imperativ să se utilizeze medicamente care îmbunătățesc metabolismul în țesutul cartilajului (așa-numiții condroprotectori). Voi lista reprezentanții acestui grup înregistrați în țara noastră, indicând schemele de tratament:

Alflutop 1 fiolă intramuscular, 1 dată pe zi, total pentru un curs – 25 fiole, 2 cure pe an cu un interval de 6 luni (nepermis în prezența chisturilor diferitelor organe, neoplasmelor, inclusiv a celor benigne).
Structum (sulfat de condroitină) de 3 comprimate / de 2 ori pe zi timp de 3 săptămâni, apoi de 2 comprimate / de 2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 6 săptămâni, 2-4 curse de tratament pe an cu un interval de 2-6 luni (fără efecte secundare).
Dona în pulbere, dizolvați 1 pulbere într-un pahar cu apă, beți pe stomacul gol o dată pe zi – cursul tratamentului este de 6 săptămâni. Curs repetat în 2-6 luni, 2-4 cursuri pe an.
Condroxidul – unguent – se aplică pe piele peste articulația afectată, frecând 2-3 minute până la absorbția completă, de 2-3 ori pe zi, cursul tratamentului este de 2-3 săptămâni, poate fi combinat cu oricare dintre medicamentele de mai sus.

Oricare dintre medicamentele enumerate sau alternarea lor trebuie luate timp de câțiva ani (cel puțin trei) în cursuri. Numărul de cursuri pe an este indicat mai sus. În acest caz, este de obicei posibilă oprirea progresiei osteoartrozei și chiar realizarea restaurării parțiale a țesutului cartilajului.

3) Utilizarea corticosteroizilor topici. Aceste medicamente reduc inflamația și ameliorează durerea. Movalis (Meloxicam) 1 comprimat pe zi după mese sau Diclofenac 0,025 1 comprimat de 3 ori pe zi după mese în cure scurte până când sindromul durerii dispare, întotdeauna sub supraveghere medicală; unguente – crema Dolgit, gel Fastum etc. – de 2-3 ori pe zi; comprimă cu 50% Dimexid (100 ml Dimexid + 100 ml apă) timp de 40 de minute înainte de culcare. Este cel mai bine tratat sub supraveghere medicală.

4) Introducerea medicamentelor direct în zona articulară prin injecție. Medicii folosesc injecții de hidrocortizon și alte medicamente.

5) Terapia PRP pentru ameliorarea inflamației în articulație. Prin injectarea unui concentrat de factori de creștere preluați din propriul sânge în articulație, începem procesul de regenerare naturală și regenerare a țesuturilor. Deoarece articulația nu are un sistem circulator dezvoltat, el are o capacitate redusă de regenerare a țesuturilor. Prin furnizarea de factori de creștere acolo, creștem semnificativ rata de recuperare a țesuturilor afectate.

6) După îndepărtarea inflamației, acidul hialuronic este injectat în articulație. Acționează ca un lubrifiant natural pentru genunchi. Când lubrifierea naturală a articulației (lichidul sinovial) își pierde proprietățile de protecție, apare fricțiunea cartilajului articular. Țesutul cartilajului este distrus și apare inflamația. După îndepărtarea inflamației, injectăm hialuron, care hrănește articulația și protejează împotriva fricțiunii și colapsului.

7) Fizioterapie. Încălzirea articulației poate reduce inflamația și poate îmbunătăți fluxul de sânge în zona afectată. O bună circulație a sângelui este mai repede și mai saturată cu componente utile și elimină deșeurile. Drept urmare, procesul de vindecare și recuperare este mult mai rapid.

8) Metode complementare, inclusiv masaj, gimnastică și dietă specială. În cazul coxartrozei, este necesar să se excludă astfel de tipuri de exerciții precum sărituri, alergare, ridicarea greutăților, plimbări lungi, în special în sus, urcarea scărilor, ghemuirea. În același timp, este prezentată gimnastica zilnică, inclusiv exerciții pentru mușchii picioarelor în poziție culcată sau așezată. Exercițiu util pe o bicicletă staționară, schi, înot.

Tratamentul chirurgical este prescris în absența eficacității măsurilor conservatoare sau a progresiei rapide a bolii.

Endoprotezarea șoldului este o înlocuire completă a unei articulații cu o proteză care va dura până la 20 de ani. În ciuda complexității intervenției, operația este bine tolerată de pacienții de toate vârstele care sunt pregătiți pentru reabilitare activă după operație. Chirurgii fixează că o condiție importantă pentru succes este tratamentul preliminar al obezității și utilizarea metodelor de kinetoterapie pentru a restabili puterea mușchilor din jurul articulației.

Alte metode de tratament chirurgical al coxartrozei (DOA al articulației șoldului):

Debridarea artroscopică implică curățarea suprafeței interioare a articulației de fragmente de țesut modificat al cartilajului și clătirea cavității sale cu o soluție terapeutică pentru ameliorarea inflamației. Această operație se realizează prin mai multe puncții, fără deschiderea cavității articulare.

Osteotomia periarticulară este o fractură artificială a femurului cu fuziunea sa ulterioară la un unghi diferit, care reduce sarcina pe articulație. Astfel de intervenție nu poate fi numită panaceu – după 2-5 ani durerea revine, dar în unele condiții, când endoprotezarea nu este posibilă, osteotomia periarticulară a articulației șoldului este cea mai bună soluție la problema coxartrozei.

Artrodeza este o fixare rigidă (nemișcată) a oaselor în zona articulației cu acolade metalice și șuruburi. Vă permite să păstrați piciorul ca suport, dar îl face imobil în articulație.

Prevenirea coxartrozei

Pentru a preveni boala coxartrozei, este necesar să se evite antrenamentele nerezonabile, stresul asupra articulațiilor, situații în care crește riscul de rănire în zona pelviană și femurală. Exercițiile fizice moderate și regulate vor întări corpul și vor reduce riscul de rănire.

După leziuni, este necesar să urmați corect instrucțiunile medicilor și să luați în serios refacerea muncii articulațiilor, deoarece coxartroza după leziuni apare cel mai adesea în timpul reabilitării necorespunzătoare, din cauza unui stil de viață necorespunzător.

Complicațiile coxartrozei

În absența tratamentului pentru coxartroză, boala progresează în timp și persoana devine invalidă, deoarece medicii sunt obligați să fixeze femurul într-o poziție permanentă. Coxartroza poate provoca alte boli ale aparatului locomotor și nu numai la locul apariției – prima complicație este revenirea bolii din cauza posturii necorespunzătoare și a incapacității de a merge și de a sta.

Cocartroza poate aduce consecințe foarte grave, dar o vizită la timp la un medic vă poate salva și îmbunătăți viața viitoare.