… reprezintă o punte între terapia conservatoare, care la un anumit stadiu al bolii încetează să mai fie eficientă, și tratamentul chirurgical (discectomia), care în majoritatea cazurilor este ultima opțiune terapeutică.




Nucleoplastia este o procedură prin care se realizează decompresia discului intervertebral folosindu-se un electrod bipolar ce generează energie cu plasmă rece în timpul așa-numitei coblații (termenul „coblație” – coblation – provine din cuvintele englezești cold ablation – ablație la rece). Metoda constă în utilizarea unui electrod special, în care diferența de potențial electric dintre contacte provoacă ionizarea unui lichid conductor (soluție salină 0,9% NaCl), formându-se un strat de substanță ionizată – plasmă cu temperatură scăzută. Energia ionilor de sodiu din plasmă este suficientă pentru a descompune macromoleculele organice în componente cu masă moleculară mică, în limitele unei singure țesuturi, ceea ce duce la îndepărtarea în volum a țesutului și formarea unei cavități cu presiune negativă. Acest lucru provoacă treptat retractarea înapoi a materialului elastic din hernie sau protruzie și umplerea cavităților formate.
Principalele avantaje ale acestei tehnologii sunt:
- lipsa deteriorării termice a țesutului tratat (temperatura în zona de acțiune este de aproximativ 45–55°C);
- durere redusă în timpul procedurii;
- coblație controlată și foarte localizată, cu afectarea minimă a țesuturilor învecinate.
Indicații pentru nucleoplastia cu plasmă rece:
Durere de spate cu iradiere spre membrele inferioare, cauzată de protruzia sau hernia discului intervertebral (până la 8–9 mm, confirmată prin RMN), care nu răspunde la tratamentul conservator timp de cel puțin trei săptămâni. Pacienții nu trebuie să prezinte simptome neurologice severe, precum pareze, paralizii sau afectarea funcției organelor pelviene. Dacă indicațiile sunt stabilite corect, eficiența tratamentului ajunge la aproximativ 80% dintre pacienți.
Avantajele nucleoplastiei cu plasmă rece includ:
- traumatism chirurgical minim (nu necesită spitalizare – intervenția durează 15–20 de minute, iar externarea este posibilă după 1,5 ore de la procedură);
- temperatură scăzută a energiei utilizate – nu există efect de arsură, ca în cazul energiei laser sau cu radiofrecvență (de aici și caracterul nedureros al procedurii – pacienții confirmă lipsa durerii în timpul intervenției);
- se efectuează sub anestezie locală și cu contact permanent cu pacientul (ceea ce reduce aproape complet riscul lezării structurilor nervoase);
- riscul de instabilitate a segmentului vertebral tratat este minim;
- nu rămân cicatrici pe piele (se face doar o puncție percutanată, nu incizie) și nu se formează aderențe în canalul spinal;
- procedura poate fi efectuată la mai multe discuri vertebrale;
- în caz de eșec, poate fi urmată de intervenție chirurgicală deschisă fără restricții.
Preoperator, tuturor pacienților li se efectuează radiografii și investigații RMN. Radiografiile oferă informații despre alinierea vertebrelor și posibile displazii sau anomalii de dezvoltare. Este deosebit de importantă radiografia în afectarea segmentului vertebral L5–S1, deoarece uneori procesul transversal hipertrofiat al vertebrei L5 poate împiedica puncția discului. RMN-ul trebuie realizat pe aparate cu un câmp magnetic de cel puțin 0,75 Tesla. Prin RMN se evaluează dimensiunea și localizarea herniei.
Contraindicații care trebuie luate în considerare pentru succesul nucleoplastiei:
se recomandă evitarea procedurii în timpul stărilor generale proaste ale pacientului.
hernie discală sechestrată;
hernie discală veche, sclerozată (cu evoluție de peste 7 ani);
dimensiunea herniei depășește 1/3 din dimensiunea sagitală a canalului spinal;
simptome neurologice progresive;
spondiloză;
reducerea înălțimii discului cu peste 50%;
spondilolistezis sau instabilitate a segmentului vertebral;
stenoză de canal spinal (canal îngust);
infecții locale sau sistemice;
contraindicații generale (ex. boli oncologice);