Toate tulburările coloanei cervicale, cu excepția traumelor, sunt cauzate în principal de două motive: subluxații vechi ale vertebrelor cervicale, anomalii congenitale, suprasolicitare musculară (disbalanț muscular) și postură incorectă. În condiții normale, cu un echilibru muscular corect (tonus muscular egal pe partea dreaptă și stângă), centrul de greutate al capului se află întotdeauna puțin în fața centrului principal de greutate al corpului, iar astfel există o tensiune ușoară permanentă în mușchii gâtului. Dacă însă capul este poziționat înainte (în față) din cauza posturii incorecte sau a unei activități prelungite în poziție așezată, tensiunea în mușchii gâtului crește semnificativ. Aceasta duce la tulburări cronice ale circulației cerebrale, precum și la întinderea și tensionarea rădăcinilor nervoase, a măduvei spinării și a creierului. Consecințele acestui fenomen sunt ușor de anticipat. După înlocuirea băncilor școlare cu suprafețe înclinate în fostul URSS, numărul copiilor care s-au prezentat la medic cu dureri de cap a crescut de mai multe ori, iar acest fenomen a fost numit „durerea de cap a elevului”.

Segmentul cervical este cel mai mobil din întreaga coloană vertebrală. Este zona reflexelor tonice (tensiune musculară constantă) cu influență asupra tuturor mușchilor (în primul rând ai spatelui), precum și asupra stării coloanei vertebrale. Coloana cervicală este formată din 7 vertebre cervicale și poate fi împărțită în două părți distincte: articulația cranio-cervicală dintre osul occipital și a doua vertebră cervicală (numită vertebra axis – C2) și segmentul de la vertebra a doua (C2) până la vertebra a șaptea cervicală (C7). Prin găurile intervertebrale ies rădăcini nervoase care inervează zone precise ale corpului. Majoritatea mișcărilor segmentului cervical, în special rotațiile capului, încep și se produc în articulația cranio-cervicală și continuă cu rotirea celorlalte vertebre cervicale.

Caracteristici ale articulației cranio-cervicale:
Această zonă are o importanță majoră în menținerea echilibrului întregului corp, rol preluat de nervii centripetali care provin de la receptori speciali (proprioreceptori) situați în coloana vertebrală.

– Tulburările în articulația cranio-cervicală pot determina curbarea arterei vertebrale și tulburări ale circulației cerebrale (atât a afluxului, cât și a refluxului sanguin), ceea ce duce la apariția durerilor de cap, amețelilor și tulburărilor vizuale.
– Blocajele în această articulație conduc la curbarea întregii coloane vertebrale, în special în zona lombar-sacrală. După remedierea problemelor cervicale dispare și răsucirea pelvisului.
– Statistic, în majoritatea cazurilor, problemele cardiace (în special aritmii, tahicardii, bradicardii etc.), bolile respiratorii virale, anginele, tonsilitele au ca origine blocajul în articulația cranio-cervicală.

Problemele în această zonă apar din cauza anomaliilor de dezvoltare, traumelor (adesea de naștere, uneori netratate), dar cel mai frecvent ca urmare a posturii incorecte, în special a obiceiului de a sta cocoșat și cu capul înclinat. Aceasta duce la deplasarea unilaterală a atlasului, rotația accentuată a vertebrei axis, asimetria mecanismelor de înclinare și rotație, relaxarea ligamentelor aferente, deplasarea și curbarea arterei vertebrale care irigă creierul, tulburarea circulației sanguine venoase din creier, amețeli și curbură a întregii coloane vertebrale – acestea sunt doar câteva dintre consecințele care pot apărea în urma deplasării la nivelul articulației cranio-cervicale.