În procesul examinării pacienților cu afecțiuni ale coloanei cervicale apare necesitatea efectuării diagnosticului diferențial cu alte patologii care au manifestări clinice și paraclinice similare: boala Grisel, torticolis traumatic acut muscular, anomalii congenitale (impressiune bazilară, asimilarea atlasului, hipoplazia și aplazia procesului odontoid al celei de-a doua vertebre cervicale, conchireza parțială sau completă etc.), epilepsie, formațiuni tumorale, hipertensiune intracraniană, procese inflamatorii lente.
Boala Grisel – blocaj funcțional al atlasului care apare brusc pe fondul modificărilor inflamatorii ale țesuturilor peri-vertebrale.
Simptomele radiologice ale bolii Grisel includ lărgirea spațiului articular, îngroșarea umbrei țesuturilor prevertebrale și a țesuturilor rinofaringelui, iar rotația atlasului apare rar, spre deosebire de deplasările traumatice. Diagnosticul este clarificat printr-o anamneză detaliată și identificarea modificărilor inflamatorii sau a urmelor acestora în țesuturile peri-vertebrale.
Torticolisul muscular traumatic acut se caracterizează prin tensiunea mușchilor corespunzători și durere acută la palpare, însă lipsesc semnele radiologice de deplasare vertebrală.
Torticolisul muscular congenital, ca și cauză a subluxației atlanto-axiale, nu prezintă dificultăți în diagnostic (anamneză, tabloul clinic — prezența mușchiului sternocleidomastoidian scurtat și îngroșat, asimetria feței). Deși tabloul clinic al subluxațiilor atlanto-axiale vechi și al anomaliilor de dezvoltare ale coloanei cervicale superioare sunt similare, diagnosticul diferențial nu ridică probleme dacă se realizează radiografia corespunzătoare și interpretarea sa calificată.
Scopul investigației EEG nu este doar să identifice modificări de natură vasculară, ci și să efectueze diagnosticul diferențial pentru alte boli. În cazul tumorilor cerebrale superficiale, EEG-ul înregistrează focare de activitate cu amplitudine scăzută până la lipsa activității bioelectrice. În debutul insuficienței circulației cerebrale, cu evoluție paroxistică, apar adesea stări sincopale, ce trebuie diferențiate de formele de epilepsie cu pierdere de conștiență, iar înregistrarea activității paroxistice pe EEG confirmă diagnosticul epileptic.
Pentru excluderea unei formațiuni tumorale sau a hipertensiunii intracraniene, tuturor copiilor li se recomandă ecografie encefalică (ECHO-ENCEFALOGRAFIE) realizată conform metodologiei standard. În același scop se examinează și fundul de ochi. Conform opiniei lui M.K. Mihailov (1986), suspiciunea de hipertensiune intracraniană trebuie formulată doar pe baza semnelor radiologice: separarea suturilor craniene, subțierea diploei, aspectul de „amprente digitale”, osteoporoza componentelor șeii turcești, aplatizarea bazei craniului, intensificarea modelului canalelor diploeice. Aceste simptome trebuie corelate cu date neurologice, oftalmologice, examinări cranioscopice sau M-ECHO.
Pentru excluderea unui proces inflamator sau reumatic lent se investighează sângele pentru leucocitoză, proteina C reactivă, acizii sialici, proteine totale și fracțiunile lor. La indicație se efectuează și electrocardiograma (ECG).