Toate formele cunoscute de scolioză se împart în două grupuri: congenitale și dobândite.
Scolioza congenitală este diagnosticată în primele zile de viață și poate fi cauzată de tulburări ale dezvoltării intrauterine sau de factori ereditari. Cauza scoliozei congenitale o reprezintă subdezvoltarea sau forma patologică a vertebrelor. În 20% din cazuri, forma congenitală de scolioză este însoțită de patologii ale altor sisteme: cardiovascular, nervos, urogenital.
Cauzele scoliozei dobândite sunt adesea legate de boli anterioare.
Această scolioză poate apărea din următoarele motive:
– sindromul de hipermobilitate articulară;
– deformări congenitale ale vertebrelor;
– torticolis congenital;
– rahitism;
– diferență congenitală sau dobândită în lungimea membrelor inferioare (dacă diferența dintre piciorul drept și stâng depășește 2-4 cm);
– afecțiuni ale sistemului neuromuscular, de exemplu scolioza este frecventă la copiii cu paralizie cerebrală infantilă (PCI), precum și la copiii care au suferit poliomielită sau encefalită cauzată de căpușe; scolioza apare frecvent și la persoanele cu siringomielie sau paralizii centrale (spastice);
– tulburări ale metabolismului osos;
– după traumatisme și amputări în urma accidentelor sau operațiilor;
– foarte rar – la copii după intervenții chirurgicale cardiace.
Dezvoltarea chiar și a unei forme moderate de scolioză dobândită (cea mai frecventă la copii și adolescenți) poate duce la complicații grave, printre care:
- Tulburări ale funcției cardiace și respiratorii. În unele cazuri, cutia toracică poate începe să apese pe plămâni și inimă, îngreunând respirația și împiedicând inima să pompeze sângele eficient.
- În al doilea rând, scolioza conduce inevitabil la diverse probleme de spate. Adulții care au avut scolioză în copilărie suferă, în general, mai frecvent de dureri cronice de spate decât ceilalți.
- Scolioza afectează negativ postura, mersul și aspectul exterior al copilului sau adolescentului. Pe măsură ce scolioza avansează, apar modificări vizibile: umeri inegali, coaste proeminente, șolduri asimetrice, talie deviată într-o parte. Copiii și mai ales adolescenții cu scolioză pot începe să fie rușinați de aspectul lor, ceea ce afectează sănătatea lor psihică.
Pentru a preveni deformarea coloanei la copii, trebuie aplicate măsuri profilactice încă din primele zile de viață:
- Nu forțați dezvoltarea fizică a bebelușului. Copilul trebuie să înceapă să se întoarcă, să stea în șezut, să se târască și să meargă atunci când corpul lui este pregătit și suficient de puternic. Majoritatea ortopezilor sunt de acord că cu cât copilul se târăște mai mult, cu atât mușchii spatelui îi sunt mai puternici și este mai pregătit pentru poziția verticală fără deformări ale coloanei.
- Când plimbați copilul ținându-l de mână, amintiți-vă că se creează o încărcătură pe un singur umăr și pe un singur șold. De aceea, pe timpul plimbărilor este indicat să schimbați cât mai des mâna cu care copilul țineți.
- Patul nou-născutului nu trebuie să aibă saltea moale sau pernă. Cel mai bine este să folosiți o saltea special concepută pentru sugari.
- Petreceți cât mai mult timp cu copilul în aer liber, deoarece el trebuie să primească suficientă vitamina D, care contribuie la sănătatea și rezistența oaselor.
- Urmăriți ca copilul să nu stea cocoșat când merge sau stă pe scaun, dar și să nu petreacă mult timp întins pe o parte citind sau uitându-se la televizor.
Scolioza idiopatică apare uneori (deși nu întotdeauna) la copiii sedentari, care duc un stil de viață „acasă-pe scaun”, din cauza poziției incorecte la școală sau acasă în fața calculatorului sau a biroului pentru teme. Când copilul stă mereu aplecat prea jos peste caiet sau tastatură și are obiceiul să înainteze umărul mâinii cu care scrie sau folosește mouse-ul, el își dezechilibrează coloana și răsucește trunchiul spre acea parte. În timp, mușchii spatelui și coloana se adaptează acestei poziții greșite și se dezvoltă scolioza. Această formă începe și progresează rapid în special în adolescență, în perioada de creștere rapidă, între 10 și 17 ani.
De asemenea, scolioza idiopatică poate apărea la adolescenții sportivi care practică sporturi „asimetrice”, în care o parte a corpului se dezvoltă mai mult decât cealaltă. De exemplu, la jucătorii de tenis, badminton, aruncători de greutate sau suliță, arcași sau tir sportiv.
Aceeași problemă o au și adolescenții muzicieni care cântă la instrumente „asimetrice”: de exemplu, scolioza este frecventă la vioariști, dar aproape niciodată la toboșari; pianiştii rar suferă de „scolioză profesională”, pentru că folosesc ambele mâini.
Desigur, nu toți copiii sedentari și cu poziție incorectă la birou vor face scolioză. Pentru apariția scoliozei trebuie să se asocieze mai mulți factori: laxitatea ligamentară, tonus muscular scăzut, particularități nefavorabile ale sistemului nervos și probabil predispoziție ereditară.
Dar un lucru e sigur – copiii activi, bine dezvoltați, sportivi (mai ales dacă practică sporturi simetrice) fac mai rar scolioză decât cei care petrec mult timp în fața calculatorului sau caietelor și ies afară doar ocazional.