Ce este spondilita anchilozantă (Boala Behçet)?
Spondilita anchilozantă (SA) face parte din bolile inflamatorii sistemice, care afectează în principal coloana vertebrală. Procesul patologic care se desfășoară în coloana vertebrală duce treptat la fuziunea vertebrelor între ele (anchiloză), ceea ce determină limitarea mobilității datorită formării unor punți osoase între vertebre. De aici și numele bolii. În același timp, se produce osificarea ligamentelor care înconjoară coloana vertebrală. Drept urmare, coloana poate pierde complet flexibilitatea și se poate transforma într-un os solid.

Se disting patru forme ale bolii Behçet:

1. Forma centrală
   Această formă afectează doar coloana vertebrală. Se dezvoltă lent, adesea fără ca pacientul să observe. Durerea apare inițial în zona sacrului și apoi urcă de-a lungul coloanei vertebrale. Durerea se agravează la mișcare și efort, deseori apar dureri nocturne. Postura pacientului se modifică treptat: curbura cervicală se accentuează cu o proeminență în față, iar curbura toracică cu o proeminență înapoi. Capul pacientului se apleacă înainte, bărbia apropiindu-se de stern. Coloana toracică este curbată, iar mișcările respiratorii ale cutiei toracice sunt limitate. În stadiile avansate, mobilitatea coloanei este foarte redusă. Pacientul poate avea atacuri de sufocare, spasme musculare și tensiune arterială crescută. Toate acestea sunt însoțite de dureri în toate segmentele coloanei vertebrale.
2. Forma rizomelică
   Această formă combină afectarea coloanei vertebrale cu afectarea articulațiilor mari, în special ale umerilor și șoldurilor. Boala se dezvoltă treptat. Durerea localizată depinde de articulația afectată și poate apărea în fese, coapsă, șold, cu iradiere în zona inghinală și genunchi, sau în umăr, antebraț și braț.
3. Forma periferică
   La această formă, primele semne apar la nivelul articulațiilor sacroiliace. După câteva luni sau chiar ani, apar inflamații ale genunchilor și gleznelor, cu dezvoltarea artrozei deformante și contracturi musculare în apropierea articulațiilor. Această formă este mai frecventă la adolescenți.
4. Forma scandinavă
   Este similară formei periferice, dar afectează articulații și mai mici, cum ar fi cele ale mâinilor și picioarelor. Durerea este de intensitate redusă.

Boala Behçet afectează în principal bărbații cu vârste între 15 și 30 de ani. Cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute, dar majoritatea specialiștilor consideră că este o boală de natură autoimună. Se știe că există o predispoziție genetică, iar 90–95% dintre pacienții cu boala Behçet au antigenul HLA-B27.

Factorii declanșatori ai bolii pot fi:

• Hipotermia;
• Traumatismele coloanei vertebrale și bazinului;
• Infecțiile;
• Boli alergice;
• Dereglări hormonale;
• Boli inflamatorii ale tractului gastrointestinal;
• Boli inflamatorii ale aparatului urogenital.

În boala Behçet, celulele imune atacă discurile intervertebrale, tendoanele și ligamentele articulațiilor. În țesuturile afectate se dezvoltă inflamația, iar țesuturile elastice sunt înlocuite cu țesut osos dur, ceea ce duce la restricționarea mobilității coloanei vertebrale și articulațiilor.

Diagnostic
Simptomele inițiale sunt similare cu cele ale osteocondrozei, o afecțiune degenerativă a discurilor intervertebrale. Durerea este asemănătoare, însă boala Behçet are câteva caracteristici distinctive:

• Senzație de rigiditate matinală care dispare în cursul zilei;
• Ameliorarea rapidă a durerii la administrarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.

Pentru confirmarea diagnosticului se folosesc investigații imagistice, cum ar fi RMN-ul și CT-ul coloanei vertebrale. Există și teste de laborator pentru identificarea predispoziției genetice, marcate de antigenul HLA-B27. Acesta indică o probabilitate foarte mare de dezvoltare a bolii (în aproximativ 90% din cazuri).

Tratament
În prezent, nu există tratament care să vindece complet boala Behçet. Terapia are scopul de a menține activitatea bolii la un nivel minim și de a păstra funcția satisfăcătoare a articulațiilor și coloanei vertebrale. Este o sarcină dificilă, dar realizabilă, care necesită răbdare și consecvență.

• Este necesară monitorizarea constantă de către un reumatolog.
• În cazul activării bolii, sub supraveghere medicală, se prescrie tratament de bază (sulfasalazină sau delagil/plakvenil).
• Pentru reducerea inflamației se administrează medicamente antiinflamatoare, cum ar fi metindol (indometacin).
• Pentru prevenirea deformărilor coloanei este foarte important să se practice exerciții terapeutice cel puțin 1 oră pe zi, sub îndrumarea unui specialist în kinetoterapie. Exercițiile trebuie să includă aplecări și rotații ale coloanei în diferite planuri, cu scopul creșterii amplitudinii mișcărilor zilnic.
• Înotul este foarte recomandat.
• De 2–3 ori pe an se recomandă masaj terapeutic al coloanei, cu elemente de tracțiune.
• Terapia manuală pe segmentul cervical este contraindicată, deoarece există riscul subluxației vertebrei cervicale a II-a.
• De 2 ori pe an este indicată fizioterapia: laserterapie, magnetoterapie, electroforeză cu dimexid pe coloana vertebrală și articulațiile afectate.
• O dată pe an, dacă este posibil, se recomandă tratament balnear în sanatorii specializate, cu băi terapeutice și nămoluri.

Este extrem de importantă tratarea la timp a focarelor cronice de infecție, cum ar fi dinți cariați sau infecții ale nasului și gâtului. De asemenea, este necesară consultarea unui urolog, deoarece infecțiile cronice urogenitale și prostatita cronică agravează evoluția bolii.

Urmând aceste recomandări cu strictețe, de regulă, se poate preveni apariția deformărilor severe ale scheletului.