Ce este hernia intervertebrală?

În ceea ce privește costurile materiale pentru societate, durerile de spate ocupă locul trei după bolile de inimă și cancer. Reprezintă până la 76% din toate cazurile de a solicita ajutor medical.

Herniile discurilor intervertebrale – boli destul de periculoase și complexe ale sistemului musculo-scheletice – sunt cele mai frecvente cauze ale durerilor de spate, precum și a disconfortului în pelvis și picioare. Doar în Europa, medicii diagnostică anual aproximativ o jumătate de milion de cazuri de boală, iar această cifră continuă să crească. Herniile se găsesc la persoane de toate categoriile de vârstă, de orice gen.

Boala apare din cauza proeminenței discului intervertebral cu presiune asupra terminațiilor nervoase din apropiere și a rădăcinilor spinării. Rădăcina restrânsă a nervului trimite impulsuri de durere către creier, care sunt percepute de persoană ca durere în zona a cărei sensibilitate este asigurată de acest nerv. Substanța nucleului pulpos, fiind un iritant chimic pentru țesutul nervos, contribuie la apariția unei reacții inflamatorii locale, edem, tulburări microcirculatorii. Aceasta provoacă iritarea locală a receptorilor sensibili și a spasmului muscular, ceea ce duce la o restricție a mobilității în zona afectată (mecanismul reflex). Existența prelungită a spasmului duce la postura afectată, dezvoltarea unui stereotip motor patologic și susținerea sindromul durerii.

Cu toate acestea, durerea cauzată de o hernie intervertebrală este departe de cel mai rău lucru care se poate întâmpla. Această boală poate provoca tulburări în funcționarea organelor interne, pierderea senzației în diverse părți ale corpului și, ca urmare, paralizia brațelor și picioarelor.

DUPĂ CAUZELE APARIȚIEI SALE, toate herniile intervertebrale sunt împărțite în primare și secundare.

• PRIMARE – acestea sunt hernii care au apărut brusc pe fondul efortului fizic ridicat sau al leziunilor, în timpul cărora discurile intervertebrale sunt deteriorate.

Persoanele care efectuează adesea efortul fizic crescut, precum și cele a căror activitate este asociată cu ridicarea greutăților (sportivi, hamali, mineri, constructori etc.) se află în grupul principal de risc.

O mișcare nepotrivită cu o halteră sau o altă sarcină în mâini – iar discul intervertebral se poate deplasa în lateral sau forma fisură. Din păcate, nici cei mai experimentați sportivi care cunosc toate complexitățile de a lucra cu echipamente sportive grele nu sunt feriți de această problemă.

• HERNIA SECUNDARĂ – rezultatul dezvoltării diferitelor boli ale sistemului musculo-scheletic. Există o mulțime de boli ale coloanei vertebrale care pot duce la apariția unei hernii, dar osteocondroza este liderul incontestabil dintre ele.

De obicei, obiceiurile proaste afectează în mod negativ discurile intervertebrale ale spatelui, stimulând astfel formarea herniilor. Fumatul reduce saturația de oxigen din sânge, lipsind discul vertebral de elemente vitale. Consumul de cafea afectează circulația sângelui în țesuturile înconjurătoare ale coloanei vertebrale, alimentația neregulată afectează negativ și coloana vertebrală.

De asemenea, provoacă dezvoltarea unei hernii și un stil de viață sedentar. Dacă petreceți mult timp stând la volan sau un computer, duceți un stil de viață sedentar, este foarte probabil să întâlniți mai devreme sau mai târziu această boală.

Atunci când tratați hernii intervertebrale, este important să nu pierdeți momentul în care puteți ajuta în continuare prin moduri conservatoare și să evitați intervenția chirurgicală cu toate consecințele care urmează. Cu o vizită în timp util la un specialist, puteți opri evoluția, preveni posibile complicații.

  

DUPĂ LOCALIZARE SE DIFERENȚIAZĂ:

• HERNIA DEPARTAMENTULUI LOMBARO- SACRAL (65%) – este cea mai frecventă datorită încărcăturii mari din acest departament. Provoacă dureri de spate slabă și acută, amorțeală, transpirație tulburată, picioare reci, incontinență sau retenție urinară, constipație, diaree, disfuncție erectilă la bărbați, defecțiuni ale ciclului menstrual la femei, în stadii avansate, pot provoca paralizie.

• HERNIA DEPARTAMENTULUI CERVICAL (31%) – este periculoasă datorită posibilității de blocare a arterei vertebrale. Se caracterizează prin durere la nivelul gâtului, care se extinde până la omoplat sau braț, dureri de cap frecvente, amețeli, slăbiciune musculară, scăderea sensibilității pielii și mușchilor feței, mâinilor, cauzează adesea deficiențe de vedere, pierderi de auz, răgușeală, sforăit.

• HERNIA DEPARTAMENTULUI TORACIC (4%) – apare la persoanele mai mari de 35-40 de ani și prin traumei. Poate provoca dureri în regiunea toracică, la nivelul coloanei vertebrale în timpul inhalării și exhalării, în regiunea inimii la îndoire, sare în tensiunea arterială, dificultăți în îndreptarea spatelui. Cel mai adesea, hernii intervertebrale se formează în regiunea lombară, care are cea mai mare încărcare (150 de cazuri la 100.000 de populații pe an), și în coloana cervicală, ca în cele mai mobile. În marea majoritate a cazurilor, o hernie a discului intervertebral este un proces stadializat – de la deplasări minime clinic nedetectabile până la rupturi ale inelului fibros cu simptome violente.

  


În această privință, există o divizare a herniilor în VOLUMELE DE EXTENSIUNE:

• PROLABIRE – o proeminență de 2-3 mm, în acest stadiu simptomele sunt adesea absente, deoarece tulburările metabolice nu au dus încă la modificări structurale ale discului.

• PROTRUZIE – proeminență de la 4-5 la 15 milimetri. Din cauza iritării rădăcinilor nervoase apar durerile radiculare. Nucleul deplasat nu iese dincolo de limitele inelului fibros.

• EXTRUZIE – miezul deplasat apasă pe inelul fibros și se deplasează dincolo de disc. Deplasarea apare cel mai adesea pe direcția posterioară sau posterolaterală – în lumenul canalului spinal. În acest caz, apare un sindrom de durere persistentă cu atrofie musculară în zona inervata.

• SECRESTRARE – miezul deplasat se blochează în afara discului sub forma unei picături. Adesea, acest lucru se încheie cu o ruptură a capsulei fibroase cu expirarea nucleului gelatinos și formarea spondilartrozei anchilozante.

Este corect să vorbim despre mărimea herniilor intervertebrale cu referire la locul localizării lor. Mărimea unei hernii mici în coloana vertebrală lombară poate fi critică pentru colul uterin.


CLASIFICAREA HERNIEI ÎN DEPARTAMENTUL LOMBAR ȘI TORACIC:

  • MICĂ – sub 5 mm.
  • MEDIE – de la 6 la 8 mm.
  • MARE – de la 9 la 12 mm.
  • PROLAPS / SECHESTARE Mărime – mai mult de 12 mm


CLASIFICAREA HERNIEI ÎN DEPARTAMENTUL CERVICAL

  • MICĂ – mai puțin de 2 mm.
  • MEDIE – de la 3 până la 4 mm.
  • MARE – de la 5 la 7 mm.
  • PROLAPS / SECHESTRARE Mărime – mai mult de 8 mm.

Tabloul clinic și severitatea bolii vor depinde, de asemenea, în ce secțiune a inelului fibros a avut loc o ruptură.

În funcție de locul în care se produce pierderea, hernia intervertebrală se împarte în următoarele tipuri:

  • LATERALĂ – herniile ies în lateralul corpurilor vertebrale, adesea prin găurile rădăcinilor nervilor spinali.
  • DIN SPATE – o hernie, direcționată în interiorul canalului spinal și dă așa-numitul sindrom al cozii de cal. Acest tip de hernie a coloanei vertebrale este cel mai sever și periculos.
  • POSTEROLATERLĂ – acesta este cel mai frecvent tip de hernie a coloanei vertebrale, care, la rândul său, este împărțit în:
  • – HERNIA FORAMINALĂ – în care proeminența este îndreptată către foramenul intervertebral și comprimă terminațiile nervoase care trec prin ea.
  • DORSAL-LATERALĂ – proeminență posterolaterală a discurilor, care sunt deosebit de periculoase atunci când sunt localizate în coloana cervicală din cauza riscului de prindere a arterei.
  • ANTEROLATERALĂ – bombajul se dezvoltă înainte, fără simptome. Acest tip este considerat cel mai favorabil.
  • MEDIE – direcționat și în canalul spinal și stoarce-l dintr-una sau două părți la mijloc;
  • COMBINATĂ


Majoritatea problemelor sunt cauzate de prolapsul posterior și posterior – lateral al discului în lumenul canalului spinal. Mai mult, de regulă, simptomele durerii în organele interne: inima, stomacul, intestinele și organele sistemului urinar se alătură simptomelor durerii și sensibilității.


ÎN DEPENDENȚĂ DE POZIȚIA LINEULUI MEDIU, hernia este mediană, paramediană și laterală.

ETAPE DE FLUX

  1. ETAPA INIȚIALĂ În inelul fibros apare o fisură și conținutul iese, treptat nucleul iese la suprafață, apare o durere de tragere.
  2. PROLAPIA PARTIALĂ. În acest stadiu, durerea este deja constantă, edemul apare în apropierea rădăcinii nervoase, iar alimentarea cu sânge este perturbată în zona discului.
  3. PROLAPIA COMPLETĂ. Durerile sunt intense, radiază până la extremitățile inferioare. Posibil handicap.
  4. SECHESTRARE. Bucățile discului sunt deplasate, mai multe rădăcini ale nervilor încep să sufere simultan, ceea ce duce la dureri palpitante și debilitante.


DUPĂ STRUCTURA ANATOMICĂ A HERNIEI EXISTĂ:

  • LIBERE adică conexiunea dintre structură și discul intervertebral este păstrată;
  • RĂTĂCITOARE sau hernii secventate pierd complet contactul cu discul afectat, o astfel de hernie se mișcă în canalul spinal și este periculoasă din cauza riscului de compresie a nervilor;
  • ÎN MIȘCARE- este ba deplasată, ba returnată la locul său.


Diagnosticul bolii este făcut de către un ortoped sau un neurochirurg în prezența simptomelor descrise. Pentru precizie, se folosesc următoarele metode: tomografie computerizată, spondilografie, radiografie. În nici un caz examinarea și tratamentul nu ar trebui amânate „până mai târziu”. Specialiștii din Clinica de Vertebrologie, Ortopedie și Traumatologie specializate vor ajuta la stabilirea unui diagnostic, precum și la un curs de tratament competent.