Asistență medicală calificată în patologiile ortopedice, bolile articulațiilor, traumatismele aparatului locomotor și consecințele acestora. Suntem mereu bucuroși să vă ajutăm!

Ne dorim ca fiecare copil să aibă cât mai puține motive să viziteze cabinetele medicale, însă chiar și un copil sănătos trebuie să fie consultat periodic de specialiști. Deoarece după naștere organismul copilului se dezvoltă rapid, este important să monitorizăm formarea tuturor sistemelor organismului, inclusiv a sistemului osos. Rolul ortopedului este să diagnosticheze și să trateze în timp util tulburările congenitale și dobândite ale sistemului musculo-scheletic. În primul an de viață, ortopedul se ocupă în principal de diagnosticul și tratamentul tulburărilor congenitale.

Prima vizită de rutină a copilului la ortoped are loc la vârsta de 1 lună, dacă până atunci în maternitate sau în vizita medicului de familie la domiciliu nu au fost depistate probleme evidente care necesită rezolvare urgentă. La acest moment, sarcina specialistului este să verifice dacă nu există patologii congenitale precum luxații, picior strâmb, torticolis, displazie de șold. Majoritatea acestor defecte depistate precoce se pot corecta eficient fără operație. Dacă tratamentul începe la timp, scheletul copilului se va forma corect și va funcționa normal.

Chiar dacă părinții nu observă abateri, este nevoie de un control profesionist. De exemplu, displazia de șold menționată mai sus nu poate fi depistată fără ajutorul specialistului, iar lipsa unui diagnostic precoce poate avea consecințe serioase. Forma avansată a acestei patologii poate provoca dureri, tulburări de mers și chiar invaliditate. Dacă displazia este diagnosticată în primele 3 luni de viață, corecția durează doar câteva luni, iar copilul scapă definitiv de această problemă, fără urmări.

În primul an de viață, copilul trebuie consultat de ortoped cel puțin de 4 ori – la 1 lună, 3 luni, 6 luni și 1 an. Pe lângă depistarea patologiilor congenitale, specialistul urmărește dezvoltarea sistemului musculo-scheletic, observând schimbările apărute în schelet când copilul începe să se întoarcă pe burtă, să se așeze și să meargă în picioare. De asemenea, în timpul consultațiilor ortopedul verifică dacă nu apar semne de rahitism – boală cauzată de deficitul de vitamina D.

Părinții trebuie să se pregătească din timp pentru întâlnirea cu ortopedul și să pregătească întrebările. Nu așteptați ca medicul să explice totul fără întrerupere, mai ales când este aglomerat – fiți activi și interesați. Dacă vă îngrijorează forma picioarelor copilului, întrebați despre asta, dacă observați că se întoarce mereu într-o parte – cereți sfat, întrebați ce exerciții ar fi recomandate acasă, dacă ar fi bine să faceți masaj, cum să alegeți corect încălțămintea, dacă să cumpărați salteluțe sau tobogane pentru copii etc. Înainte de consultație, citiți pe internet despre simptomele care vă îngrijorează, pentru a înțelege ce discuții vor avea loc și ce tratamente sunt posibile.

Deși majoritatea întrebărilor apar în primul an, consultațiile ortopedice nu devin inutile după acest prag. Este recomandabil să mergeți la ortoped anual și să cereți consultări suplimentare, de exemplu dacă doriți să înscrieți copilul într-un club sportiv sau observați că elevul de clasa întâi stă strâmb la birou.

Solicitarea frecventă a aparatului locomotor prin ședere îndelungată, poziții incomode sau transportul greutăților poate modifica forma piciorului sau coloanei vertebrale și poate duce la platfus, scolioză și alte deformări.

Dezvoltarea inegală a musculaturii accentuează problemele. Mușchii profunzi ai spatelui, care susțin poziția corectă a coloanei, la vârsta de 6-7 ani sunt încă slabi. Din această cauză copilul se cocoșează, iar poziția incorectă a corpului devine obișnuință.

Sarcina mare asupra aparatului locomotor apare în timpul pubertății (11-14 ani). Sub influența hormonilor scheletul crește rapid (oasele se alungesc), dar masa musculară crește mai lent, crescând riscul de lordoză, cifoză și alte patologii.

Problemele coloanei vertebrale și articulațiilor nu sunt niciodată izolate. Ele reprezintă un complex de procese interconectate, care influențează starea întregului organism. Pericolul acestor boli este că deformările scheletului afectează poziția și funcția organelor interne, comprimându-le și reducându-le alimentarea cu sânge. La platfus crește presiunea asupra genunchilor și șoldurilor, care devin mai vulnerabile la traumatisme și se uzează mai repede.

În cazul deviațiilor coloanei, volumul cavității toracice și abdominale scade, afectând hrănirea măduvei spinării și a creierului. Apar simptome asociate: dureri de cap frecvente, scăderea concentrării și atenției, posibile diminuări ale auzului și vederii. De aceea este foarte important să se diagnosticheze și să se trateze la timp bolile sistemului musculo-scheletic.

Amintiți-vă că problemele nu apar fără motiv. Ele nu se formează într-o zi sau într-un an, ci se pregătesc mult timp. Rezolvarea problemelor de sănătate poate fi complicată și de durată. Multe boli ale aparatului locomotor se tratează bine în copilărie. De aceea exercițiile speciale regulate și respectarea strictă a recomandărilor ortopedului pot vindeca complet sau compensa semnificativ tulburările.

Este necesară o vizită suplimentară la ortoped în următoarele situații:

– pliuri cutanate asimetrice la nivelul brațelor și coapselor la copii sub 1 an;
– întârziere în dezvoltarea fizică: copilul se întoarce, se așează și merge cu dificultate;
– limitarea mobilității articulației șoldului (observabilă la schimbatul scutecului sau hainei – picioarele nu se deschid complet);
– diferențe de lungime între membrele superioare sau inferioare.

La copiii peste 3 ani, semnele unor probleme ale sistemului musculo-scheletic sunt:

– mers dificil și neuniform, copilul are nevoie să se sprijine des de pereți sau mobilier;
– picior strâmb (poziția incorectă a piciorului în timpul mersului);
– cocoșare vizibilă sau șchiopătat la mers și ședere;
– modificări vizibile ale articulațiilor: umflături, roșeață, erupții, culoare albăstruie a pielii;
– dureri musculare sau articulare;
– slăbiciune fizică, dificultăți de coordonare în jocuri;
– poziție forțată a capului;
– amorțeală sau senzații neobișnuite la mâini și picioare (înțepături, furnicături);
– creșterea locală a temperaturii corpului;
– traumatisme anterioare (lovituri puternice, luxații, fracturi, rupturi de ligamente).

De asemenea, la ortoped se adresează des copii cu traumatisme: fracturi, luxații, rupturi de ligamente și tendoane. Simptomele acestora sunt:

– mobilitate limitată a membrului sau articulației afectate, cu durere acută la încercarea de mișcare;
– modificarea culorii pielii în zona afectată – roșeață sau albăstruire, apariția echimozelor;
– tumefiere, edem în zona afectată, uneori cu creșterea locală a temperaturii.