Spondilolisteza – deplasarea vertebrei în raport cu cea de desubt. Există deplasarea frontală, posterioară și laterală a vertebrei. Cea mai frecventă formă este spondilolisteza frontală.

Clasificarea spondilolistezei:

Când II – între 1/4 și 1/2,

Când III – între 1/2 și 3/4,

Gradul IV – în limita intervalului de la deplasarea completă a vertebrei,

Gradul V al spondilolistezei – deplasarea completă a corpului vertebral anterior celui de dedesubt.

Distingerea între spondilolisteza instabilă și stabilă. Cu o spondilolisteză instabilă, relația dintre vertebra deplasată și cea inferioară se schimbă odată cu modificarea posturii pacientului, dar cu o spondilolisteză stabilă, acest lucru nu se întâmplă.

Cea mai frecventă localizare a spondilolistezei la copii și adolescenți este nivelul 5 al vertebrei lombare (nivel lombosacral).

Apariția spondilolistezei se datorează mai multor factori, dintre care se disting:

· – dezvoltare anormală congenitală a regiunii lombo-sacrală;

· – slăbirea aparatului ligamentar al coloanei vertebrale, care este o consecință a structurii anormale a elementelor posterioare ale coloanei vertebrale;

· – patologia discurilor intervertebrale;

· – patologia părții interarticulare a arcului;

· – leziune și microtrauma;

· – încălcări ale proceselor metabolice și hormonale în diferite perioade de dezvoltare umană postnatală;

· – predispoziție ereditară.

Clinica și diagnosticul spondilolistezei.

Primele simptome dureroase ale spondilolistezei pot să nu apară imediat după debutul patologiei. Durerea în partea inferioară a spatelui este observată în marea majoritate a pacienților cu spondilolisteză, dar au o natură diferită. Uneori, acestea sunt manifestări de durere sporadice sau dureri constant surde. În alte cazuri, acestea sunt dureri acute, adesea apărute brusc după o accidentare, o mișcare bruscă sau o ascensiune semnificativă.

Timp de câteva zile, acestea pot rămâne acute, apoi se reduc treptat în repaus. După ceva timp, durerile reapar și trec relativ repede, dar natura lor se schimbă în timp: durerile devin mai intense, tulbură pacientul atât în ​​repaus, cât și în poziție verticală, și când se mișcă și când se apleacă înainte și înapoi, se intensifică. Cu spondilolistaza 5 a vertebrei lombare la copii și adolescenți, durerea poate apărea mai întâi la nivelul picioarelor. Durerea în extremitățile inferioare este un semn comun al spondilolistezei și apare la aproximativ 80% dintre pacienți. Uneori apar mult mai devreme decât în ​​partea inferioară a spatelui și sunt primul semnal de existență a problemei.

Lordoza lombară aprofundată este o consecință a deplasării înainte a uneia dintre vertebrele lombare inferioare. Acest lucru se observă mai ales în perioada inițială a bolii, când pelvisul pacientului este în poziția sa obișnuită sau chiar îndreptat înainte.

Simptomele afectării funcției de urinare pot fi la un număr de pacienți cu spondilolisteză. Slăbiciune tranzitorie la nivelul picioarelor, când pacienții nu pot merge fără a se opri mult timp din cauza senzației de slăbiciune la unul sau ambele picioare. În repaus, este suficient ca pacientul să se așeze sau să stea pentru a restabili puterea în picioare. Cauza slăbiciunii tranzitorii la nivelul picioarelor este asociată cu debut brusc și cu oprirea rapidă a ischemiei măduvei spinării.


Diagnostic.

Folosind metode moderne de cercetare, diagnosticul spondilolizei poate fi stabilit cu încredere deplină. Diagnosticul cu raze X a formelor severe de spondilolisteză nu prezintă dificultăți semnificative, deși sunt încă întâlnite erori de diagnostic.

Este mai dificil să se stabilească un diagnostic în stadiul inițial al procesului patologic, iar depistarea la timp a acestuia la copii și adolescenți este crucială. O serie de simptome radiologice directe sunt caracteristice spondilolistezei, conform căreia boala poate fi diagnosticată cu exactitate. Radiografiile din proiecția laterală sunt principalele în diagnosticul spondilolistezei. Acestea trebuie efectuate în poziția de flexie și extensie a corpului, ceea ce face posibilă aprecierea gradului de stabilitate la nivelul deplasării vertebrei.

Un semn direct al spondilolistezei este un simptom al deplasării anterioare a corpului vertebral. Tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) trebuie utilizate pentru a studia starea canalului spinal și a discurilor intervertebrale la nivelul deplasării vertebrale


Prevenirea spondilolistezei

Consolidarea sistemului muscular, lupta pentru o postură adecvată, respingerea sporturilor asociate cu riscul de accidentare – baza pentru prevenirea spondilolistezei în copilărie și adolescență.

Kinetoterapia este un instrument terapeutic important în metoda conservatoare de tratament a spondilolistezei. Complexul de exerciții de fizioterapie include exerciții care reduc lordoza lombară. Exercițiile sunt recomandate să fie făcute pe spate, pe peretele suedez, pe un plan înclinat sau în poziție îndoită pe genunchi și mâini.

Corsetele sunt unul dintre cele mai eficiente mijloace în arsenalul terapiei conservatoare a spondilolistezei, uneori îmbunătățind rapid starea pacientului.

Tratamentul chirurgical al spondilolistezei. indicații pentru tratamentul chirurgical al pacienților cu spondilolisteză. depind de tabloul clinic al bolii (în special, de manifestările neurologice); vârsta pacientului; cauze ale spondilolistezei; stabilitatea și severitatea deplasărilor vertebrale; localizarea acesteia.

Indicații absolute pentru tratamentul chirurgical la copii și adolescenți cu spondilolisteză sunt:

1) prezența spondilolistezei progresive gradul II-IV;

2) prezența simptomelor neurologice severe;

3) o combinație de scolioză progresivă cu spondilolisteză progresivă;

4) spondilolisteza progresivă cu o anomalie semnificativă în dezvoltarea coloanei vertebrale lombosacrale;

5) spondilolisteza traumatică.

Alegerea metodei de intervenție chirurgicală depinde de gradul de deplasare a vertebrei și de tabloul clinic. Scopul principal al tratamentului chirurgical este stabilizarea vertebrei deplasate prin formarea unui bloc osos. Se folosește metoda de stabilizare față, spate și combinată (fuziune). Tactica tratamentului chirurgical este determinată strict individual în fiecare caz.